Arta abstractă – definiție, caracteristici și pictori faimoși

Dacă ai auzit vorbindu-se de artă abstractă și nu ești sigur ce înseamnă sau dacă ai văzut picturi în care nu ai recunoscut nimic din ceea ce te înconjoară în realitate, atunci probabil că te întrebi cum au apărut acestea și prin ce se caracterizează. Este important să înțelegi că rareori picturile abstracte conțin reprezentări ale unor aspecte concrete din mediul înconjurător. De cele mai multe ori, la baza unei astfel de imagini stă un concept sau o idee. 

De asemenea, trebuie să reții că, din cauza gradului mare de subiectivism, aceste lucrări pot fi interpretate într-o manieră proprie de către fiecare privitor în parte. Dacă ești curios să afli mai multe despre acest tip de artă, citește articolul de mai jos. 

1. Ce este arta abstractă – definiția și caracteristicile abstracționismului

Arta abstractă pornește de la utilizarea unor elemente simple, precum linia, forma și culoarea pentru a crea o compoziție ce reflectă idei, concepte sau sentimente. Aceasta nu oferă reprezentări realiste ale lumii înconjurătoare, ci apelează la metode indirecte, care nu își găsesc corespondentul în realitate, pentru a transmite un mesaj privitorului. 

Dacă până în secolul al XIX-lea arta occidentală a încercat să ofere iluzia reproducerii realității (începând cu Renașterea), finalul anilor 1800  marchează perioada în care pictorii încearcă să creeze un nou univers de expresie, care să fie în ton cu schimbările majore care au loc în tehnologie, știință și filosofie. Așadar, arta abstractă a apărut ca un răspuns la o epocă în care a predominat arta figurativă și a înlocuit elementele lumii vizibile cu linii, forme și culori, pentru a exprima mesaje mai subtile și mai ascunse. Acest curent se cristalizează mai clar în anul 1900, iar printre primii artiști care adoptă acest stil se numără Vasily Kandinsky.

Gradul de abstractizare poate să difere de la o operă la alta. Dacă anumite imagini sunt parțial abstracte, deoarece culorile și formele utilizate păstrează o formă de verosimilitate, altele sunt abstracte în totalitate, pentru că nu conțin nicio referință la aspecte ce pot fi recunoscute. 

2. Curente în pictura abstractă

Operele abstracte pot fi împărțite în mai multe categorii, în funcție de trăsăturile lor. Pictorii care au creat în acest stil fac parte din mai multe subcurente. 

2.1. Orfismul

Această orientare este cel mai bine reprezentată de Robert Delaunay și Sonia Delaunay-Terk. După descrierea poetului Guillaume Apollinaire, orfismul reușește să redea cu succes tonuri și volume în muzică. Acest curent se opune cubismului și se caracterizează prin armonia compoziției, iar cromatica joacă un rol esențial. 

Culoarea este noul instrument prin care se redau formele, în contrast cu pictura tradițională, unde acestea erau redate cu ajutorul liniilor. Astfel, încep să se contureze noi principii teoretice în arta modernă, iar fiecare element are scopul de a stimula un anumit simț.

Cu ocazia Salonului Independenților de la Paris, din anul 1913, orfismul își face loc pe scena artistică. Mai poartă și numele de simultaneism.

2.2. Raionismul

Dezvoltat în Rusia, în jurul anilor 1910-1914, de către Mikhail Larionov și Natalia Goncharova, raionismul se diferențiază prin faptul că dorește îndepărtarea barierelor dintre public și artist. Acest curent își găsește inspirația în mișcarea artistică și socială numită futurism

Așa cum sugerează și numele, raionismul se manifestă prin opere în care razele sunt reprezentate de linii. Cei doi artiști explica faptul că stilul lor nu se bazează pe obiectele pe care oamenii le văd în viața reală, ci pe combinația de culori, saturația acestora, textura sau adâncimea. Ceea ce este perceput prin intermediul lucrării sunt razele ce pornesc dintr-o sursă de lumină, sunt reflectate de un anumit obiect și apoi percepute de receptorii vizuali.

2.3. Constructivismul

Acest curent se regăsește atât în filosofia arhitecturală, cât și în cea artistică și își are originile în Rusia. Lansată de Vladimir Tatlin și Alexander Rodchenko, orientarea constructivistă renunță la stilizarea decorativă și se îndreaptă către o abordare industrială. Reprezentanții ei considerau benefică utilizarea artei în scopuri de propagandă și, de aceea, sunt asociați cu socialismul sovietic, bolșevicii și avangarda rusească. 

Acest curent a influențat alte orientări majore, precum Bauhaus. Unul dintre artiștii care l-au inspirat pe Tatlin este Pablo Picasso, un reprezentant de seamă al cubismului. Printre pictorii constructiviști se mai numără Kasimir Malevich, Piet Mondrian, Marc Chagall și El Lissitzky.

2.4. Suprematismul

Începând cu anii 1914-1915, Kasimir Malevich își prezintă lucrările cu ajutorului termenului „suprematism”, prin care dorește să exprime dominația sensibilității în domeniul artelor plastice. El renunță la reprezentarea totală sau parțială a obiectelor, iar picturile sale se concentrează efectiv pe manifestarea sensibilității, cu ajutorul geometriei. 

Astfel, atunci când vei privi o lucrare suprematistă, vei observa că formele sunt bidimensionale, deci nu mai sunt reprezentate în spațiu. Culorile preponderent utilizate sunt alb, negru și cele primare, nealterate. În ceea ce privește spațiul, acesta nu mai este redat în trei dimensiuni, ci prin suprapunerea mai multor straturi. În Occident, suprematismul își găsește un reprezentat prin EL Lissitzky.

2.5. Neoplasticismul

Acesta mai poartă și numele „De Stijl”. A pornit în anii 1920, în Țările de Jos. Obiectivul artiștilor acestei mișcări era reprezentarea armoniei și ordinii spirituale. Elementele utilizate în aceste lucrări sunt simple: linii și forme ce păstrează doar direcțiile vertical și orizontal și culori primare (roșu, galben și albastru), pe lângă alb și negru. 

Termenul neoplasticism a fost inventat de matematicianul M. H. J. Schoenmaekers. Cel mai cunoscut pictor al acestei orientări este Piet Mondrian, care a publicat în anul 1920 Manifestul NeoPlasticist, iar bazele teoretice au fost formulate de către Theo van Doesburg, într-un jurnal numit De Stijl.

2.6. Arta concretă

În 1924, pictorul menționat anterior, Theo van Doesburg, introduce noțiunea de artă concretă. În 1930, aceasta este lansată cu ajutorul Manifestului artei concrete. 

Pictorul explică faptul că arta concretă și realitatea spirituală sunt strâns legate între ele, deoarece cea din urmă reprezintă cea mai concretă realitate și este profund caracteristică ființei umane. Acest stil este marcat de abstractizarea geometrică.

3. Cum interpretezi o imagine abstractă

Dacă îți dorești ca arta abstractă să nu-ți mai provoace dificultăți în a înțelege sensul unei opere, trebuie să afli câteva informații. Pentru început, descifrarea unei astfel de lucrări poate avea loc mai greu, însă prin exercițiu și informare, poți ajunge să îți formezi propriile opinii în scurt timp.

În primul rând, trebuie să ții cont de faptul că arta, prin definiție, se caracterizează prin subiectivism și influențează în mod diferit pe fiecare în parte. Înainte de a formula opinii despre o operă, trebuie să înveți să te bucuri de experiența de a o privi. O bună practică este aceea de a privi un tablou în același mod în care asculți o simfonie. Lasă-ți ochii să se „plimbe” pe suprafața imaginii, urmărind formele și liniile acesteia sau blocurile de culoare.

Te poți lăsa absorbit de tablou, înainte de a gândi ceva concret despre el. De altfel, trebuie să-ți acorzi timp pentru a te familiariza cu pânza.

Apoi poți începe să observi ce efecte au asupra ta diversele elemente ale picturii. Detaliile, culorile, geometria te vor face să ai anumite stări. Textura, dimensiunile, tușele, suprafața mată sau lucioasă te vor influența și vor genera diverse gânduri. De asemenea, poți fi tu cel care se pune în „pantofii” artistului și îți poți imagina la ce anume se gândea când realiza pictura.

Spre deosebire de arta figurativă, care este mai ușor de descifrat, deoarece redă elemente din realitatea înconjurătoare, arta abstractă rămâne deschisă interpretărilor și are o doză de ambiguitate, pe care o poți elucida cu ajutorul propriilor tale viziuni sau experiențe.

4. Exemple de pictori și tablouri abstracte faimoase

Pentru a înțelege mai bine aceste curente, este indicat să analizezi câteva opere renumite și să cauți informații despre ele și autorii lor. Astfel, vei putea să-ți creezi o părere informată și despre alte tablouri abstracte, pe care le poți afișa chiar la tine acasă. În continuare, vei găsi câteva astfel de exemple. 

  • „Broadway Boogie Woogie”, Piet Mondrian, 1943

Pictorul olandez finalizează această lucrare în 1943, după mutarea sa în orașul New York, cauzată de Al Doilea Război Mondial. Pictura se diferențiază de operele sale anterioare, care conțineau mult mai puține elemente vizuale. 

„Broadway Boogie Woogie” este realizată doar în culorile primare și alb, omițând negrul, atât de des întâlnit în celelalte opere. Pânza conține mai multe spații delimitate cu ajutorul unui număr mare de pătrare. 

Sursele de inspirație pentru acest tablou sunt clare pentru experți și recunoscute chiar de artist: harta cartierului Manhattan și stilul muzical boogie-woogie, îndrăgit de Mondrian. Micile blocuri de culoare din imagine creează impresia unui ritm alert, dinamic și oferă senzația unei vibrații optice.

  • Composition 8, Vasily Kandinsky, 1923

La întoarcerea în Moscova, stilul de pictură al lui Vasily Kandinsky suferă modificări importante și se inspiră din formele geometrice promovate de artiști precum Kasimir Malevich, Aleksandr Rodchenko sau Liubov Popova, care încercau să stabilească un limbaj estetic universal. Odată cu începerea studiilor, Kandinsky se concentrează pe corespondența dintre culori și forme și pe efectele lor psihologice și spirituale. 

În tabloul Composition 8, realizat în ulei pe pânză, formele geometrice colorate și interactive formează o suprafață marcată de dinamism și calmitate, agresivitate și liniște. După cum se poate observa, cercurile joacă un rol important în estetica sa și ele se vor regăsi adesea în picturile ulterioare. Potrivit artistului, cercul reprezintă o sinteză a opozițiilor.

  • „I and the Village”, Marc Chagall, 1911

Opera I and the Village („Eu și satul”) este inspirat din copilăria lui Marc Chagall, petrecută într-o comunitate hasidică, pe teritoriul actualului Belarus. Aceasta reprezintă amintirile artistului din sânul grupului din care făcea parte. 

Pictura arată, într-un mod abstractizat, oameni și animale trăind în armonie, iar linia ce conectează privirea țăranului de cea a vacii simbolizează dependența comună dintre cele aceștia. Potrivit culturii hasidice, animalele sunt veriga ce face legătura oamenilor cu restul universului. 

Se poate observa că lucrarea este marcată de forme circulare, ce fac referire la Soare, Lună și Pământ. Folosirea unor culori descrise de experți ca fiind lirice și a unor geometrii disociate creează o atmosferă marcată de nostalgie și, într-o anumită măsură, magie.

  • „Simultaneous Windows”. Robert Delaunay, 1912

Pentru mai multe dintre lucrările sale, ce alcătuiesc o serie, Robert Delaunay a ales vederea din biserica gotică pariziană Saint-Séverin. Pictorul redă modulațiile luminii, care pătrund prin ferestrele colorate și din care rezultă o percepție distorsionată a arhitecturii. 

În ceea ce privește cromatica, se poate observa o influență din partea pictorului Paul Cézanne, iar elementele stilistice sunt inspirate din peisajele cubiste realizate de Georges Braque. 

După spusele artistului, picturile realizate la Saint-Séverin au reprezentat trecerea de la Cézanne la curentul numit cubism. Fragmentarea specifică acestui curent poate fi observată și în lucrările realizate de Delaunay cu tema Turnului Eiffel. Monumentul și împrejurimile sale sunt redate din diverse perspective. Acest subiect a fost pe placului pictorului datorită spațiului vast, atmosferei și luminii. 

  • „Composition XI”, Theo van Doesburg, 1918

În anul 1917, Theo van Doesburg fondează revista De Stijl (care apare până în anul 1930), la conținutul căreia contribuie și nume precum Piet Mondrian, Jan Wils, Bart van Der Leck sau Georges Vantongerloo – liderii mișcării De Stijl. Scopul acestora este evidențierea nevoii de abstractizare și simplificare. Principiile au fost existinse și asupra altor domenii, precum arhitectura, grafica, designul industrial sau sculptura. 

În tabloul Composition XI, pictorul redă o serie de planuri de formă dreptunghiulară, utilizând tehnica ulei pe pânză. Culorile folosite sunt limitate: roșu, galben, albastru, pe un fundal alb. Formele și culorile nu sunt aranjate sistematic pe pânză, ci într-un mod intiuitiv. Opera a fost realizată în anul 1918.

În concluzie, arta abstractă nu este un subiect inabordabil, ci, dimpotrivă, unul deschis discuțiilor și percepțiilor fiecăruia. Nu ezita să te informezi mai mult asupra acestui domeniu și să te folosești de această formă de expresie pentru a face cele mai interesante cadouri celor dragi.

Sursa foto: pexels.com